fbpx
//Luxatia de sold
Luxatia de sold2019-04-16T16:34:05+00:00

Project Description

Luxatia de sold

Luxatia congenitala de sold este una din malformatiile grave ale membrelor, relativ frecvent intalnita, ce lasa sechele functionale deosebit de importante, greu de tratat si cu mare grad de invaliditate.

Aceasta malformatie se soldeaza cu sechele de tip functional, destul de greu de remediat, care in mod frecvent lasa pacientul cu un oarecare grad de invaliditate, daca nu este depistata si tratata la timp.

Capul femural se deconecteaza treptat de cavitatea acetabulara din cauza displaziei capului femural si a cotilului. Aceasta luxatie se produce ca urmare a displaziei de grad mai mare sau mai mic, in functie de ale carei caracteristici, se poate manifesta mai devreme sau mai tarziu postnatal. Luxatia se produce prin mentinerea in adductie a coapselor sau prin actiunea greutatii corporale asupra capului femural, in prezenta conditiilor structurale anatomice favorizante.  Incidenta acestei afectiuni este crescuta pana la varsta de 7-8 luni, din cauza capetelor femurale care nu sunt sustinute complet de cavitatile cotiloide corespondente, de cele mai multe ori, capetele femurale fiind anteversale. In cazuri exceptionale, luxatia soldului poate aparea la nastere, caz in care poarta denumirea de luxatie teratologica.

Luxatia congenitala de sold are caracter familial, fiind inregistrata la mai multi indivizi din aceeasi familie, insa poate avea si caracter singular, fiind transmisa ereditar la 10% dintre cazuri. Persoanele de sex feminin sunt afectate mai frecvent decat cele de sex masculin.

Factori de risc

Riscul de manifestare a luxatiei congenitale la nou-nascuti poate fi crescut in urmatoarele cazuri:

  • Sexul feminin. Malformatia este inregistrata de sase ori mai frecvent la fete decat la baieti.
  • Prezentatia pelvina in timpul nasterii.
  • Nasterea prin cezariana.
  • Sarcinile gemelare.
  • Primiparitatea sau nasterea primului copil.
  • Greutatea mare a nou-nascutului la nastere.
  • Disproportionalitatea materno-fetala tradusa prin greutatea mare a fatului si greutatea mica a mamei.
  • Soldul stang este afectat in 60% din cazuri, soldul drept este afectat in 20% din cazuri, iar ambele solduri sunt afectate la 20% din cazuri.
  • Antecedentele familiale ale acestei malformatii.
  • Torticolisul congenital.
  • Metatarsus varus.
  • Piciorul tal-vag sau talus valgus.
  • Genunchii aflati in extensie in perioada intrauterina.

Simptome

In cazul nou-nascutilor si a bebelusilor cu varsta mai mica de trei luni se urmareste prezenta urmatoarelor simptome:

Abductia limitata a coapselor tradusa prin imposibilitatea celui mic de a desface membrele inferioare. In conditii normale, la tentativele de abductie a coapselor, fata lor externa trebuie sa intre in contact cu suprafata de examinare, insa in cazul luxatiei congenitale de sold, abductia coapselor este limitata.

Pliurile asimetrice de pe fetele interne ale coapselor. Acesta poate fi considerat un simptom al acestei malformatii insa, in majoritatea cazurilor aceasta asimetrie este generata de dispozitia anormala a tesutului subcutanat.

Un membru mai scurt decat celalalt. In cazul in care luxatia este deja instalata, membrul inferior luxat poate aparea mai scurt decat membrul pereche deoarece nu mai este fixat la nivelul cotilului si are tendinta sa ascenzioneze.

Depasirea aperturii anale de catre pliurile inghinale. Acesta reprezinta un simptom important pentru stabilirea unui diagnostic de luxatie. In conditii normale, pliul inghinal se opreste in regiunea aperturii anale, insa in cazul luxatiei, acesta depaseste limita aperturii anale.

Orice modificari constatate la nivelul membrelor inferioare care pot indica prezenta luxatiei si care impun examinari amanuntite ale structurii bazinului.

Incepand de la varsta de trei luni si pana la atingerea varstei mersului, trebuie sa se tina cont de simptomele prezentate, insa din cauza retractiei muschilor cu functie de abductori, limitarea abductiei devine in timp un simptom invalid.

Dupa atingerea varstei mersului, capul femural sufera luxatia si are tendinta de ascensiune, iar copilul incepe sa manifeste tulburari ale mersului, precum Semnul Trendelenburg. Manifestarea acestui semn consta in schiopatarea copilului prin ridicarea bazinului in partea membrului care ii poate oferi sprijin.

O distanta marita intre cele doua coapse se inregistreaza in cazul luxatiei bilaterale de sold.

Accentuarea lordozei in regiunea lombara este inregistrata in cazul luxatiei bilaterale de sold.

Diagnostic

Displazia congenitala a soldului se diagnosticheaza, in general, in urma efectuarii unui examen clinic de catre medicul ortoped pediatru, insa la siguranta diagnosticului stabilit contribuie anamneza preluata si datele obtinute in urma efectuarii investigatiilor paraclinice.

Nou-nascutii trebuie investigati inca de la nastere pentru despistarea unei posibile luxatii de sold. O atentie sporita trebuie acordata bebelusilor care prezinta deformari la nivelul membrelor inferioare.

In cazul in care femurul nou-nascutului pare prea liber la nivelul articulatiei, medicul specialist poate recomanda aplicarea dispozitivului Pavlik, care reprezinta un ham menit sa fixeze osul la nivelul articulatiei.

Soldurile nou-nascutilor sunt examinate cu atentie si la urmatorul consult medical, pe o durata de timp cat mai lunga.

Copiii mai mici de 1-3 luni care sunt afectati de displazia congenitala de sold pot sa nu manifeste suficiente simptome, facand diagnosticul destul de dificil de stabilit. Cei mici pot prezenta o mobilitate si o flexibilitate mai scazute in cazul articulatiei afectate fata de soldul sanatos.

Examenele imagistice sunt utile pentru formularea unui diagnostic sigur. Acestea sunt utilizate in mod frecvent si pentru monitorizarea evolutiei luxatiei.

Ecografia

Ecografia soldului ofera cele mai relevante informatii in ceea ce priveste nou-nascutii cu varsta mai mica de cinci luni, ale caror articulatii sunt inca cartilaginoase. Ecografia ofera imagini utile care sa completeze tabloul clinic incomplet in cazul imposibilitatii diagnosticarii displaziei de sold prin examen clinic.

Radiografia

Radiografia soldului este utila la copiii cu varsta mai mare de 4-6 saptamani deoarece la varste mai fragede, oasele nou-nascutilor sunt constituite dintr-un tesut cartilaginos, care nu se pot examina prin intermediul radiografiilor.

Examenul computer tomograf

Computer tomografia se foloseste pentru monitorizarea evolutiei afectiunii. Medicul ortoped este cel care confirma diagnosticul de displazie sau luxatie si stabileste tratamentul optim. Din acest motiv, medicul pediatru trebuie sa se adreseze unui medic ortoped in cazul in care suspecteaza posibilitatea unei displazii congenitale de sold.

Tratament

Remedierea displaziei de sold se realizeaza prin readucerea capului femural la pozitia sa fiziologica si mentinerea sa la nivelul articulatiei corespondente pe masura inaintarii in varsta.

Cavitatea articulara in care se fixeaza capul femural nu se poate dezvolta si maturiza in mod normal daca acesta nu este fixat corect la nivelul articulatiei soldului. In unele cazuri, femurul si cavitatea acetabulara corespondenta se dezvolta normal si fara instituirea unui tratament, insa este greu de stabilit care va fi evolutia viitoare a fiecarui caz in parte.

In cazul unei dislocari complete, soldul poate iesi din interiorul articulatiei in urma celor mai banale miscari, insa daca acestuia i se acorda o atentie sporita, se poate evita acest lucru.

Tratamentul luxatiei de sold poate consta in:

  • Aplicarea hamului Pavlik. Dispozitivul poate fi aplicat pentru prima oara la copii cu varste mai mici de sase luni. Hamul este construit dintr-o curea si inchizatori din materiale speciale. Acestea se fixeaza in jurul regiunii pieptului, a umerilor si a membrelor inferioare. Hamul are rolul de a mentine picioarele copilului in extensie, cu soldurile flexate, in asa fel incat coapsele sa fie fixate inspre lateral. Eficienta hamului este monitorizata de catre medicul specialist prin investigatii paraclinice efectuate in mod regulat.
  • Imobilizarea gipsata. Mulajul este constituit dintr-un plasture conceput din materiale speciale precum fibra de sticla, care are rolul de a imbraca talia, soldurile si membrele inferioare ale copilului. Pentru un mai bun rezultat se poate sa se fixeze o bara intre membrele inferioare pentru mentinerea articulatiilor soldurilor intr-o pozitie propice vindecarii.
  • Atelele. Atelele se pot aplica nou-nascutilor ca prima tentativa de tratament a afectiunii, in locul hamului Pavlik sau a imobilizarii gipsate. Atelele pot fi aplicate si secundar unor alte tratamente initiale precum interventia chirurgicala. Astfel, dispozitivele sunt folosite cu scopul de a oferi sustinere soldurilor si membrelor inferioare pe parcursul procesului de vindecare. Copiii afectati de altfel de defecte decat luxatia soldului pot, de asemenea, sa beneficieze de aceste metode de fixare.
  • Interventia chirurgicala. Pentru corectia deformarilor femurului si a cavitatii articulare se realizeaza osteotomia, care repozitioneaza capul femural in cavitatea acetabulara in urma curatarii acesteia de eventualele depozite grase sau de alt tip. Forma cavitatii articulare se poate remodela in cadrul interventiei chirurgicale. Dupa supunerea pacientului unei astfel de interventii chirurgicale se recomanda aplicarea gipsului in scopul pozitionarii corecte a articulatiei pana la finalizarea procesului de vindecare.
  • Kinetoterapia. Copiii cu varste mai mari pot incepe sedintele de kinetoterapie menite sa revina la mobilitatea normala si la dezvoltarea musculaturii dupa aplicarea gipsului.

In cazul in care dislocatia ramane persistenta, iar articulatia instabila, riscul ca pe viitor sa apara probleme mai grave la acest nivel ramane crescut. Astfel se explica si importanta unui diagnostic corect si a unui tratament instituit precoce. Controalele medicale de rutina sunt importante pentru monitorizarea eficientei tratamentului instituit si pentru prevenirea unor eventuale complicatii secundare.

Complicatiile posibile in acest caz sunt reprezentate de modificari ale circulatiei din regiunea capului femural ca urmare a aplicarii inadecvate a hamului Pavlik sau a imobilizarilor gipsate. In cazul in care aceste complicatii nu sunt sesizate si tratate prompt, se poate ajunge la distructii ale celulelor osoase cunoscute sub denumirea de osteonecroza avasculara. In caz de osteonecroza avasculara, osul poate creste anormal, suferind deformari si favorizand instalarea osteoartritei secundare.

Tratamentul luxatiei congenitale de sold acasa

Tratamentul in regim ambulator este eficient, insa necesita mentinerea unei legaturi stranse intre medic, parinti si cel mic. Astfel, daca nou-nascutul poarta ham, atele sau gips, este necesara comunicarea cu medicul specialist pentru a avea certitudinea ca dispozitivul folosit este aplicat corect si ca nou-nascutul este ingrijit in mod corespunzator. Parintii trebuie sa verifice aspectul tegumentului de la nivelul margininilor dispozitivului aplicat pentru depistarea timpurie a zonelor de roseata sau a unor eventuale iritatii buloase. Daca se constata astfel de modificari la nivelul pielii celui mic, este necesara contactarea de urgenta a medicului specialist. Se recomanda evitarea aplicarii altor accesorii in interiorul dispozitivelor speciale pentru evitarea riscului de producere de zgarieturi sau iritatii care pot determina instalarea unor infectii. Aplicarea unguentelor sau a cremelor la suprafata pielii nu este recomandata fara consultarea medicului specialist. Activitatile obisnuite ale copilului se respecta in continuare, ba chiar se poate incerca implicarea celui mic in activitati cat mai variate. Tipurile de tratament la domiciliu variaza in functie de interventia de natura medicala stabilita ca fiind propice vindecarii nou-nascutului.