fbpx
//Ecografia de sold
Ecografia de sold2019-04-16T16:39:16+00:00

Project Description

Ecografia de sold

Valoarea reala a ecografiei de sold

-intre traditie si realitate-

Istoria explorarii ultrasonografice a soldului la  nou-nascut si sugar a inceput in Romania in urma cu aproximativ 10 ani, desi in Europa este prezenta de zeci de ani. La momentul aparitiei sale in Romania, ecografia de sold a fost extrem de controversata si neinteleasa, in lumea medicala .

Zi de zi, de-a lungul ultimilor 15 ani m-am implicat activ in a arata valoarea reala a acestei investigatii atat in randul medicilor cat si in randul pacientilor. Experienta acumulata in urma acestor ani a venit sa intareasca aceasta valoare si sutele de copii diagnosticati din prima luna cu displazii sau luxatii de sold sustin inca o data importanta ecografiei de sold efectuata in prima luna de la nastere.

De ce in prima luna?

In mod normal la nastere soldurile bebelusilor trebuie sa fie normal dezvoltate, adica bine maturizate. Exista totusi un procent foarte mare de nou-nascuti care se nasc cu o imaturitate a soldului de diferite grade, de la forme usoare determinate de pozitii dificile intrauterine (pelviana, sarcina gemelara sau alte probleme ale conformatiei bazinului mamei) pana la forme severe determinate de factori genetici (displaziile congenitale).

Din pacate acest lucru nu este cunoscut nici in lumea medicala, cu atat mai putin in randul proaspetelor mamici ceea ce minimalizeaza valoarea reala a aprecierii maturitatii soldului in prima luna de viata. Aprecierea imaturitatii soldului si recomandarile pentru un tratament adecvat care sa duca la rezultate bune, se face in maxim primele 4 saptamani, cand sansele de refacere sunt maxime.

Este important sa cunoastem cu totii care sunt etapele de dezvoltare a soldului la copil. In situatia in care copilul se naste cu un sold imatur (slab dezvoltat) poate fi ajutat sa se dezvolte in primele 6 saptamani de la nastere prin diverse metode pe care le apreciaza medicul ortoped pediatru in functie de gradul imaturitatii (gradul nedezvoltarii). Acest lucru este posibil deoarece in aceasta perioada oasele care formeaza soldul sunt intr-o proportie mare cartilaginoase (cu o structura moale care permite modelarea).

Dupa aceasta perioada de 6 saptamani pana la aproximativ 12 saptamani (3 luni) capacitatea soldului de a se dezvolta/maturiza este mult mai redusa scazand la aproximativ jumatate, deoarece oasele incep sa se intareasca, sa se osifice.

Dupa perioada de 3 luni potentialul soldului de a se dezvolta este  redus. Aceasta scadere progresiva a capacitatii de formare a soldului se explica prin faptul ca pe masura ce creste copilul, soldul se intareste (se osifica) fiind mult mai greu de intervenit pentru modelarea unui sold dur.

Dupa varsta de 6-8 luni cand oasele bazinului sunt aproape complet osificate (pregatite pentru ridicarea in picioare a copilului) metodele ortopedice nu mai sunt eficiente si adesea necesita interventii chirurgicale de reconstructie a oaselor soldului (femur si/sau os coxal).

De ce ecografie si nu radiografie?

Aceasta evolutie naturala a oaselor copilului de la stadiul de cartilaj in primele 4 luni (max. 6 luni) de la nastere catre faza de osificare (care se intensifica dupa 8 luni), justifica intr-un mod logic efectuarea unei ecografii de sold in toata aceasta perioada pentru ca soldul este din cartilaj usor vizibil ecografic. Prin efectuarea unei radiografii, medicul vizualizeaza doar oasele, nu si cartilajele!

Exista anumite tendinte (provenite din necunoasterea fiziologiei soldului) de a recomanda intarziat efectuarea ecografiei de sold in ideea ca imediat dupa nastere sau in primele 2-4 saptamani nu se pot vizualiza structurile soldului, nu se pot face masuratori si nu se poate aprecia gradul de osificare/maturizare.

Dupa cum ati inteles deja aceste tendinte sunt opuse realitatii – tocmai in primele 2-4 saptamani de viata ale nou-nascutului ecografia de sold are o maxima valoare.

AVANTAJE :

Imaginea obtinuta prin efectuarea unei ecografii de sold permite detalii net superioare unei radiografii dintre care mentionez urmatoarele:

  • nu expune copilul la radiatii nocive (ultrasunetele sunt inofensive);
  • timpul de examinare este foarte scurt (cu atat mai scurt cu cat examinatorul are experienta);
  • nu necesita conditii speciale de examinare;
  • permite evaluarea in dinamica a soldului ( dinamica nu inseamna doar miscarea fizica a articulatiei soldului ci si urmarirea in timp, de la o luna la alta);
  • acuratetea masuratorilor este de mare valoare in diagnosticul de certitudine (gradul de osificare relevat prin unghiul alfa care ne arata gradul de transformare a cartilajului in os).

Ce se intampla cu un sold imatur, displazic nediagnosticat la timp (in primele 4-6 saptamani de la nastere)?

Dupa cum bine stim de acum, soldul imatur are sanse de refacere prin aplicarea unui tratament ortopedic in primele 3 luni de la nastere si exista riscul de a nu mai putea fi influentata dezvoltarea soldului dupa perioada de osificare. In acest caz soldul imatur este supus riscului de a se luxa (disloca) la momentul ridicarii in picioare a copilului.

Este bine sa cunoastem faptul ca displazia nu este sinonima cu luxatia de sold.

Displazia de sold este o imaturitate a soldului, o incapacitate de a se dezvolta natural fie de cauza congenitala, fie influentata de factori mecanici asa cum am precizat mai sus, in functie de gradul imaturitatii cu cat este mai sever cu atat duce catre dislocarea soldului fie dupa nastere, fie chiar intrauterin.

Luxatia de sold este urmarea unei displazii severe si cel mai frecvent este prezenta de la nastere.

Intre traditie si realitate!

Ne confruntam adesea cu traditia de a purta copilul infasat in ideea sa nu  creasca “cracanat”.

Infasatul este unul din acei factori mecanici care influenteaza negativ capacitatea soldului de dezvoltare in cazul in care copilul se naste cu soldul imatur (displazic).

Dar daca in urma ecografiei de sold descoperim ca acesta e normal dezvoltat si complet maturizat, infasatul nu provoaca o displazie.

Purtarea a doi pampersi poate influenta  dezvoltarea soldului? 

In urma unei examinari clinice pe care o face ortopedul pediatru corelata cu aspectul imaginii ecografice a soldului si cu varsta copilului, acesta poate recomanda purtarea a doi pampersi ca metoda de a mentine soldurile in abductie (departate, relaxate) pentru o perioada scurta de timp (2-3 saptamani) dupa care se reevalueaza in ce grad soldul s-a maturizat.

Este bine de stiut ca daca musculatura soldurilor este rigida, cu mobilitate redusa, al doilea pampers suprapus nu va putea niciodata sa induca relaxarea soldului necesara pentru o mai buna dezvoltare. In acest caz este inutila purtarea celui de-al doilea pampers si se recomanda exercitii de stretching muscular (kinetoterapie) care duc la relaxarea soldului.

Baietii pot avea luxatie de sold?

De zeci de ani se fac studii asupra frecventei bolilor repartizate pe sexe. Exista anumite predispozitii genetice sau de cauze necunoscute care influenteaza aparitia anumitor  boli osoase catre un sex sau altul : piciorul varus equin congenital – o afectiune care apare mai frecvent la baieti si intr-un procent mai mic la fete; scoliozele idiopatice ale adolescentului – apar intr-un procent mai mare la fete si intr-unul mai mic la baieti; luxatia de sold – apare in proportie de 90% la fete, dar sa nu uitam ca exista totusi un procent fie el cat de mic si la baieti. Acest fapt – ca si baietii pot avea luxatie de sold a fost dovedit in urma screeningului pe care l am facut in ultimii 10 ani, deci sa nu evitam in a efectua ecografia de sold la un nou-nascut de sex masculin.

Ecografia de sold, investigatie generalizata sau selectiva?

In tarile dezvoltate unde sistemul sanitar este foarte bine organizat ecografia de sold este efectuata de ani de zile tuturor nou-nascutilor in prima luna de la nastere, motiv pentru care la momentul actual frecventa interventiilor chirurgicale pentru luxatia de sold a scazut foarte mult.

Concluzii:

  • ecografia de sold nu este un instrument la indemana oricui;
  • necesita experienta si implicare pe termen lung;
  • implica o mare raspundere din partea examinatorului in a directiona copilul catre normalitate sau handicap.

Dr. Valentina CONTANU

Medic Specialist Ortoped Pediatru